DUELGÍU, duelgii, s. m. (Înv.) Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej. [Pr.: du-el-] – Duel + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
duelgíu s. m. (sil. du-el-), art. duelgíul; pl. duelgíi, art. duelgíii (sil. -gi-ii)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUELGÍU ~i m. înv. Persoană care are mania de a se duela; om pus pe dueluri. [Sil. du-el-] /duel + suf. ~giu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink