DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Probabil contaminație între duh și [put]oare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUHOÁRE s. v. putoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Duhoare ≠ mireasmă, parfum
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
duhoáre s. f., g.-d. art. duhórii; pl. duhóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUHOÁRE ~óri f. 1) Miros greu, neplăcut; putoare. 2) Aer închis, greu de respirat; nădușală. [Sil. du-hoa-] /duh + [put]oare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink