DUIÓS, -OÁSĂ, duioși, -oase,adj. 1. Mișcător, emoționant. ♦ Mângâietor, blând, dulce. ♦ Sentimental, afectiv. ♦ Iubitor. 2. Jalnic, trist. [Pr.: du-ios] – Lat. *doliosus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUIÓS adj. 1. v. înduioșător. 2. v. afectuos. 3. v. trist. 4. îndurerat, întristat, trist. (Se confesa cu un glas ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Duios ≠ hain
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
duiós (duioásă), adj. – 1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. – Var. (Trans.) doios. Lat. *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *doi ‹ lat. *dolium, cf. it. (cor)doglio, doglia și it. doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, înv., este bogat atestat în sec. XVII-XIX. – Der. duioșie, s. f. (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, s. f. (înv., duioșie); duință, s. f. (înv., duioșie); înduioșa, vb. (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adj. (care înduioșează).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
duiós adj. m.(sil. -ios), pl. duióși, f. sg. duioásă, pl. duioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUIÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care este plin de delicatețe. Voce ~ oasă. 2) Care provoacă emoții puternice de melancolie; cu multă tristețe; răscolitor; tulburător. Melodie ~oasă. [Sil. du-ios] /<lat. doliosus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DUIÓS2 adv. 1) Cu duioșie. 2) Cu multă tristețe. Cântă ~. [Sil. du-ios] /<lat. doliosus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink