DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă; gingășie. 2. Melancolie, tristețe, jale. [Pr.: -du-io-] – Duios + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUIOȘÍE s. 1. v. înduioșare. 2. v. melancolie. 3. v. tristețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
duioșíe s. f. (sil. -io-), art. duioșía, g.-d. art. duioșíei; pl. duioșíi, art. duioșíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUIOȘÍE ~i f. 1) Caracter duios; gingășie. 2) Comportare de om duios. [Sil. du-io-și-e] /duios + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink