DULẮU, dulăi, s. m. Câine mare (și lățos); zăvod. – Din pol. dolow.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DULĂU s. (ZOOL.) zăvod, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. și Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dulău ≠ cotei
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dulắu (dulắi), s. m. – 1. (Înv.) Cîine de vînătoare, copoi. – 2. Cîine de pază (Canis pecuarius). Probabil pol. dołow, din sl. loviti „a vîna” (Cihac, II, 104). După Șeineanu, Rom., XXX, 549, din mag. dullő, soluție care pare dificilă sub aspect fonetic. – Der. dolcă, s. f. (cățea de pază), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, îl considera de origine dacică.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dulău s. m., art. dulăul; pl. dulăi, art. dulăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DULẮU ~i m. Câine mare; zăvod. [Sil. du-lau] /<pol. dolaw
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCHIUL-DULĂULUI s. v. luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OCHIUL DULĂULUI, numele popular al stelei Sirius din constelația Câinele Mare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink