DUMBRÁVĂ, dumbrăvi, s. f. Pădure tânără și nu prea deasă. ♦ Pădure de stejar. – Din sl. donbravĩnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUMBRÁVĂ s. (reg.) berc, rădiac, rediș, rediu, (Ban.) zăbran. (O ~ într-o pădure seculară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dumbrávă (dumbrắvi), s. f. – 1. Pădure tînără. – 2. Pădure de stejar. Sb. dąbrava, de la dąbŭ „arbore, stejar” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 189; Cihac, II, 104; Conev 51), cf. rus. dubrava. Cf. și dîmb, dubă. – Der. dumbrăveancă, s. f. (varietate de cioară, Coracias garrula); dumbravnic, s. m. (roiniță, Melittis melissophyllum); dobro(m)nic(ă), s. f. (roiniță).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dumbrávă s. f., g.-d. art. dumbrăvii; pl. dumbrăvi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUMBRÁVĂ ~ăvi f. 1) Pădure de stejari. 2) Pădure tânără și rară. /<sl. donbrava
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink