DUMNEZEIÉSC, -IÁSCĂ, dumnezeiești, adj. 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; divin. 2. Fig. Minunat, superb, splendid. [Pr.: -ze-iesc] – Dumnezeu + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUMNEZEIÉSC adj. (BIS.) 1. v. divin. 2. v. providențial.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DUMNEZEIÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dumnezeiésc adj. m., f. dumnezeiáscă; pl. m. și f. dumnezeiéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUMNEZEIÉSC ~iáscă (~iéști) 1) Care este considerat ca provenind de la Dumnezeu; divin 2) fig. Care se caracterizează printr-un înalt grad de desăvârșire într-o ierarhie de valori. 3) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; celest. [Sil. -ze-iesc] /Dumnezeu + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink