DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUMNEZEÍRE f. 1) Atribuire de calități dumnezeiești; divinizare. 2) Natură, caracter dumnezeiesc; divinitate. /Din Dumnezeu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DUMNEZEÍRE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink