DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DURÁBIL, -Ă adj. Care ține mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DURÁBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vârtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
durábil adj. m., pl. durábili; f. sg. durábilă, pl. durábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DURÁBIL ~ă (~i, ~e) Care ține sau se păstrează multă vreme; trainic. Construcție ~ă. /<fr. durable, lat. durabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink