DURALUMÍNIU s. n. Aliaj al aluminiului cu cupru și cu mici cantități de magneziu, mangan și siliciu, ușor și rezistent, folosit în special la construcția avioanelor. – Dur1 + aluminiu (după fr. duralumin).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DURALUMÍNIU n. Aliaj ușor și foarte rezistent, alcătuit din aluminiu, cupru și alte metale, folosit mai ales în aeronautică. /dur + aluminiu.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DURALUMÍNIU s.n. Aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor, folosit în aeronautică și în construcții mecanice. [Pron. -niu, var. duralumin, duraluminium s.n. / < fr. duralumin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DURALUMÍNIU s. n. aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor; dural1. (< fr. duralumin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
duralumíniu s. n. (sil. mf. dur-) [-niu pron. -niu], art. duralumíniul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink