Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DURDUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DURDUÍT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
durduít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DURDUÍ, pers. 3 dúrduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DURDUÍ vb. v. clătina, cutremura, dârdâi, dudui, tremura, zgudui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
durduí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. dúrduie, imperf. 3 sg. durduiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink