DURITÁTE, durități, s. f. 1. Calitatea, însușirea de a fi dur1 (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 3. (Atitudine, gest, vorbă plină de) asprime, severitate, violență, cruzime. – Din fr. dureté, lat. duritas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DURITÁTE s.f. 1. Calitatea unui lucru de a fi dur. ♦ Calitate a radiațiilor ionizante de a fi penetrante. 2. Calitatea unei ape de a conține săruri minerale în mare proporție. 3. (Fig.) Asprime, severitate. [Cf. fr. durete, lat. duritas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DURITÁTE s. f. 1. proprietate a corpurilor solide de a fi dure. 2. calitate a radiațiilor ionizante de a fi penentrante. 3. calitate a unei ape de a conține săruri de calciu și magneziu. 4. (fig.) asprime, severitate. (< fr. dureté, lat. duritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DURITÁTE s. 1. v. tărie. 2. agresivitate, brutalitate, impulsivitate, nestăpânire, violență. (~ tempera-mentală a cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DURITÁTE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, constrângere, cruzime, ferocitate, intransigență, neîndurare, neomenie, răutate, rigoare, rigurozitate, sălbă-ticie, severitate, strășnicie, strictețe, violență, vitregie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
duritáte s. f., g.-d. art. durității; (manifestări) pl. durități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DURITÁTE ~ăți f. Caracter dur. [Art. duritatea; G.-D. durității] /<fr. durité, lat. duritas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink