DURĂITÚRĂ, durăituri, s. f. Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DURĂITÚRĂ s. v. huruitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
durăitúră s. f., g.-d. art. durăitúrii; pl. durăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink