DUUMVIRÁT s. n. Funcția, autoritatea duumvirilor; perioadă cât eră exercitată această funcție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUUMVIRÁT s.n. (Ist.) Funcție, demnitatea de duumvir în vechea Romă; timpul cât exercitau această funcție magistrații respectivi. [< lat. duumviratus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DUUMVIRÁT s. n. funcția, demnitatea de duumvir; durata acestei funcții. (< lat. duumviratus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
duumvirát s. n. (sil. du-um-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUUMVIRÁT ~e n. (în Imperiul Roman) 1) Formă de conducere a statului de către doi magistrați. 2) Durata acestei conduceri. [Sil. du-um-] /<lat. duumvirat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink