DUȘMĂNÓS, -OÁSĂ, dușmănoși, -oase, adj. Plin de dușmănie, de ură; ostil, răuvoitor, dușmănesc. – Dușman + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUȘMĂNÓS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mânios, potrivitor. (O acțiune ~oasă.) 2. advers, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~oasă.) 3. v. răzbunător. 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~oase.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dușmănos ≠ prietenos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dușmănós adj. m., pl. dușmănóși; f. sg. dușmănoásă, pl. dușmănoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUȘMĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare; ostil; vrăjmaș. /dușman + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink