DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănțănit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DÂRDÂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăi-făsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăn-cănit, vorbăraie, vorbărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DÂRDÂIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A DÂRDÂI. 2) pop. Zgomot produs de un obiect care vibrează. [Sil. -ia-lă] /a dârdâi + suf. ~ială
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink