DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Înv.) Strângător de biruri. – Dabilă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DĂBILÁR s. v. agent de percepție, perceptor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dăbilár s. m., pl. dăbilári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dăbilár m. (d. dabilă). Vechĭ. Încasator, perceptor. – Și da- (N. Cost.). V. cĭocoĭ, mumbașir, taxidar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink