Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
DÄ‚LCĂÚC, dălcăuci, s. m. BătăuÈ™, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenÈ›ilor electorali de pe vremuri. [Var.: dalcaúc s. m.] – Din tc. dalkavuk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dălcăúc (dălcăúci), s. m. – Caraghios, bufon. – Var. dalcauc, dălhăuc. Tc. dalka(v)uk (Șeineanu, II, 153), cf. ngr. δαλϰαβούϰης. Este cu siguranță cuvînt identic cu dălcăuÈ™, s. m. (Mold., plutaÈ™), dălcăuÈ™iță, s. f. (Mold., femeie care È›ine cîrma unei plute).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dălcăúc s. m., pl. dălcăúci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DĂLCĂÚC ~ci m. rar 1) Persoană care nu are o ocupație bine definită și umblă pe drumuri fără rost; haimana. 2) și adjectival fam. Persoană care face scandal; scandalagiu. /<turc. dalkavuk
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink