Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DĂNÁC, dănaci, s. m. (Reg.) Băiat măricel; băiețandru, flăcăiaș. – Bg. danak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
DĂNÁC s. v. băietan, băiețandru, copilandru, flăcăiandru, fecior, flăcău, tânăr.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dănác, dănáci, s.m. (reg.) 1. flăcău, adolescent. 2. vițel.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
dănác (dănáci), s. m. – Tînăr, flăcău, june. – Megl. dănac. Bg. danak „tăuraș” (Candrea; Scriban), din tc. dana „tăuraș”. Este greșită der. de la d’ande (un) an, propusă de Pușcariu 1186. Probabil același cuvînt, prin intermediul țig., l-ar fi dat pe danciu, s. m. (flăcău, băiat țigan), care s-a încercat să se explice plecîndu-se de la numele propriu Danciu (Șeineanu; Candrea), din țig. den či „donnez-moi quelque chose” (Graur 147), sau din mag. dancs „murdar” (Drăganu, Dacor., IV, 1553); ultimele explicații nu se potrivesc cu folosirea acestui cuvînt chiar de țigani.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dănác, -ă s., pl. ĭ, e (bg. danak, turc. dana, vițel). Vest. Adolescent, flăcăŭ. Dobr. Vițel, vițea. V. noatin.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)