DĂRÂMĂTÓR, -OÁRE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. – Dărâma + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dărâmătór s. m., pl. dărâmătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dărâmătoáre s. f., g.-d. art. dărâmătoárei; pl. dărâmătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink