dătătúră, dătătúri, s.f. (înv.) lovitură.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
dătătúră f., pl. ĭ. Acțiunea și modu de a da: dătătură în cărțĭ. Lovitură, aruncătură: a dat cu pușca și a nemerit dintr’o singură dătătură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink