EBRÁIC, Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EBRÁIC, -Ă adj. Referitor la vechii evrei, al vechilor evrei. [Pron. -bra-ic. / cf. fr. hébraïque, lat. hebraicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EBRÁIC, -Ă adj. referitor la vechii evrei. ◊ (s. f.) limbă semitică vorbită de vechii evrei, azi limba oficială în Israel. (< fr. hébraïque, lat. hebraicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ebráic adj. m. (sil. -bra-ic), pl. ebráici; f. sg. ebráică, pl. ebráice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EBRÁIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de vechii evrei; propriu vechilor evrei. Studiu ~. [Sil. e-bra-ic] /<fr. hébraïque, lat. hebraicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink