EBRIETÁTE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébrieté, lat. ebrietas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EBRIETÁTE f. Stare provocată de consumul excesiv de alcool; beție. [G.-D. ebrietății; Sil. e-bri-e-ta-te] /<fr. ébriété, lat. ebrietas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EBRIETÁTE s.f. Beție. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. ébriété, lat. ebrietas < ebrius – beat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EBRIETÁTE s. f. stare de beție. (< fr. ébriéte, lat. ebrietas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EBRIETÁTE s. beție, (prin Transilv.) șumeneală. (Stare de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ebrietáte s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. ebrietății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink