Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ebruita (verb tranzitiv) , ebruitare (substantiv feminin)   
EBRUITÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a ebruita. [Pron. -bru-i-. / < ebruita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ebruitáre s. f., g.-d. art. ebruitării; pl. ebruitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EBRUITÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A răspândi, a divulga (un secret, o știre). [Pron. -bru-i-. / < fr. ébruiter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EBRUITÁ vb. tr. a răspândi, a divulga (un secret, o știre). (< fr. ébruiter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ebruitá vb., ind. prez. 1 sg. ebruitéz, 3 sg. și pl. ebruiteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)