Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ECHILIBRÁRE, echilibrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei; cumpănire. 2. (Tehn.) Anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora; contrabalansare. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. – V. echilibra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECHILIBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) echilibra; echilibraj. ♦ Anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic datorită mișcării accelerate a acestora. ♦ Reducere a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. [< echilibra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) echilibra. 2. anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra unui sistem tehnic cu mișcare periodică. 3. aducere a unui circuit sau a unei rețele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensității curentului. 4. reducere a perturbațiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicații, prin compensarea asimetriilor. (< echilibra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÁRE s. 1. contrabalansare, cumpăneală, cumpănire. (O greutate pusă pentru ~.) 2. v. compensare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Echilibrare ≠ dezechilibrare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
echilibráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. echilibrării; pl. echilibrări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ECHILIBRÁ ~éz tranz. 1) A face să se echilibreze; a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. 2) (valori, prețuri, bugete) A proporționa egal. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ECHILIBRÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de echilibru; a se cumpăni. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ECHILIBRÁ vb. I. tr. A pune, a ține în echilibru. ♦ A fixa proporțiile juste dintre două sau mai multe lucruri, situații etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. équilibrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÁ vb. 1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni. II. tr. 1. a efectua o echilibrare. 2. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile. (< fr. équilibrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÁ vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. (Două forțe care se ~.) 2. v. compensa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) echilibra ≠ a (se) dezechilibra
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
echilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. echilibréz, 3 sg. și pl. echilibreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink