Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: echilibra (verb tranzitiv) , echilibrat (adjectiv)   
ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) just proporționat unul față de altul. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. – V. echilibra. Cf. fr. équilibré.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat. 2. (Fig.; despre oameni) Cumpănit, ponderat. [< echilibra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. în stare de echilibru. ◊ (despre valori, prețuri, bugete) just proporționat. 2. (fig.; despre oameni) cumpănit, ponderat. (< echilibra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÁT adj. 1. v. armonios. 2. v. calculat. 3. cuminte, cumpănit, rațional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Un om ~.) 4. v. cumpătat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Echilibrat ≠ dezechilibrat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
echilibrát adj. m., pl. echilibráți; f. sg. echilibrátă, pl. echilibráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ECHILIBRÁ ~éz tranz. 1) A face să se echilibreze; a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. 2) (valori, prețuri, bugete) A proporționa egal. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ECHILIBRÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de echilibru; a se cumpăni. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ECHILIBRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de echilibru; propriu echilibrului. 2) Care se află în stare de echilibru. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește cumpătare; sobru; auster; cumpătat. 4) (despre valori, prețuri, bugete) Care este proporționat unul față de altul. /v. a echilibra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ECHILIBRÁ vb. I. tr. A pune, a ține în echilibru. ♦ A fixa proporțiile juste dintre două sau mai multe lucruri, situații etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. équilibrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÁ vb. 1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni. II. tr. 1. a efectua o echilibrare. 2. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile. (< fr. équilibrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÁ vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. (Două forțe care se ~.) 2. v. compensa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) echilibra ≠ a (se) dezechilibra
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
echilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. echilibréz, 3 sg. și pl. echilibreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)