Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: echipa (verb tranzitiv) , echipă (substantiv feminin)   
ECHÍPĂ, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. ◊ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. ♦ Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECHÍPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduși de un șef. ♦ Grup, formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECHÍPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduși de un șef. 2. formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECHÍPĂ s. (SPORT) formație, (englezism) team. (O ~ de fotbal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
echípă (echípe), s. f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc o acțiune comună. Fr. équipe.Der. (din fr.) echipaj, s. n. (echipă, formație; înv., trăsură; totalitatea personalului de conducere și deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s. n.; echipa, vb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
echípă s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ECHIPÁ ~éz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acțiuni. 2) (întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ECHIPÁ mă~éz intranz. A-și pune echipamentul necesar. /<fr. équiper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ECHÍPĂ ~e f. 1) Grup de oameni care îndeplinesc o acțiune comună sub conducerea unui șef. ~ de pompieri. 2) Grup de sportivi care se antrenează și participă la competiții împreună. ~ de volei. [G.-D. echipei] /<fr. équipe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A echipa ≠ a dezechipa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. și pl. echipeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)