ECHITÁTE s. f. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. – Din fr. équité, lat. aequitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECHITÁTE s.f. Egalitate, dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. ♦ Comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor și a datoriilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor, a drepturilor și a datoriilor fiecăruia. [Gen. -tății. / cf. fr. équité, lat. aequitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECHITÁTE s. f. 1. egalitate, dreptate, nepărtinire. ◊ cinste. 2. comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor și a obligațiilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor fiecăruia. (< fr. équité, lat. aequitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECHITÁTE s. v. dreptate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Echitate ≠ inechitate, nedreptate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
echitáte (dreptate, egalitate) s. f., g.-d. art. echității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECHITÁTE ~ăți f. Principiu moral sau juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; dreptate. [G.-D. echitățiiî /<fr. équité, lat. aequitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink