Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECLÉCTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc. II. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ecléctic adj. m. (sil. -clec-), pl. ecléctici; f. sg. ecléctică, pl. ecléctice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECLÉCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de eclectism; propriu eclectismului. [Sil. e-clec-tic] /<fr. éclectique, lat. eclecticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)