ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECLEZIÁSTIC adj. 1. v. bisericesc. 2. v. clerical.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ecleziástic adj. m. (sil. -cle-zi-as-), pl. ecleziástici; f. sg. ecleziástică, pl. ecleziástice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECLEZIÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care aparține bisericii; propriu bisericii; bisericesc. 2) Care aparține clerului; propriu clerului; clerical. [Sil. e-cle-zi-as-] /<fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink