ECLOZIÚNE, ecloziuni, s. f. 1. Ieșire a puiului din ou în urma incubației. 2. Fig. Ieșire la iveală; înflorire. 3. (Med.; în forma ecluziune) Intervenție chirurgicală prin care o porțiune dintr-un organ, fără a fi extirpată, este scoasă din circuitul fiziologic. [Pr.: -zi-u-. – Var.: ecluziúne s. f.] – Din fr. éclosion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECLOZIÚNE s.f. 1. Ieșire a puilor, a larvelor din ou. 2. (Fig.) Ieșire la iveală, înflorire; manifestare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. éclosion, cf. éclore – a ieși din ou].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECLOZIÚNE s. f. 1. ieșire a puilor sau a larvelor din ou. 2. (fig.) ieșire la iveală, înflorire; manifestare. 3. intervenție chirurgicală prin care este scoasă din funcțiune o porțiune dintr-un organ, fără a fi extirpată. (< fr. éclosion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ecloziúne s. f. (sil. -clo-zi-u-), g.-d. art. ecloziúnii; pl. ecloziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECLOZIÚNE ~i f. Ieșire a puiului din ou. [G.-D. ecloziunii; Sil. e-clo-zi-une; Var. ecluziune] /<fr. éclosion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink