ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. – Din fr. économe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECONÓM, -OÁMĂ s.m. și f. Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri; iconom. ♦ Administrator. [Cf. fr. économe, ngr. oikonomos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECONÓM, -OÁMĂ I. adj. 1. care păstrează, care face economii. 2. cumpătat. II. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. (< fr. économe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECONÓM adj. adunător, cruțător, păstrător, strângător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strâns. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Econom ≠ cheltuitor, irositor, risipitor, neeconom, nestrângător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
económ (económi), s. m. – 1. Administrator. – 2. Călugăr care administrează veniturile unei mănăstiriri. – 3. (Adj.) Care face economii, strîngător. – Var. iconom (sensul 2). Ngr. οἰϰόνομος; sensul 3, prin intermediul fr. économe. – Der. economisi (var. iconomisi), vb. (a face economii), din ngr. οἰϰονομώ, aorist οἰϰονόμησα, cf. sp. economizar, fr. économiser; și din fr. economat, s. n.; economic, adj.; economie, s. f.; economist, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
económ adj. m., s. m., pl. económi; f. sg. econoámă, pl. econoáme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECONÓM ~oámă (~ómi, ~oáme) 1) Care cheltuiește cu măsură; care face economii. 2) depr. Care face economii exagerate evitând consumul chiar pentru cele mai stricte necesități. /<fr. économe, ngr. oikonomos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink