ECOTÍP, ecotipuri, s. n. Grup de plante din aceeași specie, cu anumite însușiri ereditare proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu. – Din fr. écotype.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECOTÍP s.n. Grup de plante sau animale din aceeași specie cu anumite însușiri ereditare proprii, dobândite sub influența condițiilor de mediu. [< fr. écotype].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECOTÍP s. n. biotip adaptat, prin acțiunea selecției în anumite condiții de mediu. (< fr. écotype)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ECOTÍP s. (BIOL.) rasă ecologică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ecotíp s. n., pl. ecotípuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECOTÍP ~uri n. 1) Grup de plante din aceeași specie cu anumite însușiri ereditare proprii, formate datorită condițiilor de mediu, prin care se deosebesc de alte grupuri ale speciei date din alt mediu. 2) zool. Rasă ecologică. /<fr. écotype
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink