Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: educa (verb tranzitiv) , educat (adjectiv)   
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EDUCÁT adj. v. cult.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Educat ≠ needucat, necioplit, neșlefuit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EDUCÁ edúc tranz. (persoane) A forma prin educație. /<fr. éduquer, lat. educare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EDUCÁT ~tă ( ~ți, ~te) Care a primit educație; manierat; politicos; civilizat. /v. a educa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EDUCÁ vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i. edúc. / < fr. éduquer, it., lat. educare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EDUCÁ vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr. éduquer, lat. educare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EDUCÁ vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tânăra generație.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educație. Fr. éduquer.Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educați(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
educá vb., ind. prez. 1 sg. edúc, 3 sg. și pl. edúcă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)