Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
EFÉCT, efecte, s. n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecință. ◊ Expr. A-și face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecința scontată. 2. Impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atenția, care produce o impresie puternică. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (În sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerând ascultătorului senzația unui sunet real sau oferindu-i sonorități inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Îmbrăcăminte militară, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare. Efecte de comerț. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EFÉCT s.n. 1. Fenomen care rezultă cu necesitate dintr-o cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal) lovită după anumite procedee. ◊ Minge cu efect = minge care, în urma unei anumite lovituri, ia o anumită traiectorie. 2. Impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc. ◊ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (La pl.) Obiecte, bunuri (mai ales veșminte) care aparțin cuiva. ♦ (Mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etc.) [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. effectus, cf. germ. Effekt, fr. effet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EFÉCT s. n. 1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință. ◊ traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee. 2. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc. ♦ de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva. ◊ (mil.) echipament. 4. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc. (< lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EFÉCT s. 1. v. consecință. 2. acțiune, influență, înrâurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?) 3. efect fotoconductiv v. fotoconductibilitate. 4. v. impresie. 5. (la pl.) echipament. 6. (mai ales la pl.) v. hârtie de valoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Efect ≠ cauză
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
eféct (efécte), s. n. – Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză. Lat. effectus, prin intermediul fr. effet.Der. (din fr.) efectiv, adj.; efectua, vb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
eféct s. n., pl. efécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EFÉCT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; rezultat; urmare; consecință. ◊ A-și face ~ul a provoca urmările scontate. 2) Impresie puternică produsă (de cineva sau de ceva) asupra cuiva. 3) la pl. fin. Hârtii de valoare. /<fr. effet, lat. effectus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)