EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EFERVESCÉNȚĂ s.f. Degajare puternică, vie de gaze într-un lichid în timpul unei reacții chimice. ♦ (Fig.) Fierbere, agitație. [Cf. fr. effervescence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EFERVESCÉNȚĂ s. f. 1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitație, frământare, fierbere. (< fr. effervescence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
efervescénță s. f., g.-d. art. efervescénței; pl. efervescénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EFERVESCÉNȚĂ ~e f. 1) Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-un lichid în procesul reacțiilor chimice sau fizice. 2) fig. Stare de neliniște. ~a maselor. 3) fig. Emoție vie, dar trecătoare. [G.-D. efervescenței] /<fr. effervescence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink