EFLORESCÉNT, -Ă, eflorescenți, -te, adj. 1. Care înflorește, care se află în eflorescentă (1); fig. înfloritor, bogat în aspecte sau detalii. 2. (Chim.; despre săruri) care își pierde o parte din apa de cristalizare și capătă un aspect de pulbere. – Din fr. efflorescent, lat. efflorescens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EFLORESCÉNT, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care înflorește. ♦ (Fig.) Înfloritor, în floare. 2. (Chim.; despre săruri) Care pierde din apa de cristalizare, devenind pulvurulent la aspect. [< fr. efflorescent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EFLORESCÉNT, -Ă adj. 1. (despre plante) care înflorește. 2. (fig.) înfloritor, bogat în aspecte sau detalii. 3. (despre săruri) care pierde o parte din apa de cristalizare, căpătând aspect pulverulent. (< fr. efflorescent, lat. efflorescens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EFLORESCÉNT adj. v. înfloritor, prosper.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eflorescént adj. m. (sil. -flo-), pl. eflorescénți; f. sg. eflorescéntă, pl. eflorescénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EFLORESCÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este în eflorescență; în stare de eflorescență. Plantă ~tă. 2) (despre unele săruri) Care este în proces de trecere din stare cristalină în stare pulverulentă. 3) fig. Care înflorește; în plină înflorire; înfloritor. 4) Care este acoperit cu o sare în eflorescență. [Sil. e-flo-] /<fr. efflorescent, lat. efflorescens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink