EFRÁCȚIE, efracții, s. f. Spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: efracțiúne s. f.] – Din fr. effraction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EFRÁCȚIE f. Forțare a unei încuietori pentru a săvârși o infracțiune. [G.-D. efracției; Sil. e-frac-ți-e] /<fr. effraction
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EFRÁCȚIE s.f. Spargere făcută cu intenția de a fura. [Gen. -iei, var. efracțiune s.f. / cf. fr. effraction, lat. effractio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EFRÁCȚIE s. f. spargere cu intenția de a fura. (< fr. effraction, lat. effractio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
efrácție s. f. → fracție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink