EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EGALIZATÓR, -OÁRE adj. Care egalizează. // s.m. 1. Amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor (2). ♦ Substanță folosită pentru a ușura pătrunderea unui colorant în țesătură. 2. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. [Cf. fr. égaliseur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EGALIZATÓR, -OÁRE I. adj. care egalizează. II. s.n. 1. amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor (2). 2. produs chimic cu proprietăți de egalizare (3) a coloranților. 3. dispozitiv care reglează presiunea apei, a aburilor într-o conductă. 4. aparat electronic care permite, cu ajutorul unor filtre, obținerea calității maxime la înregistrare sau la redare a unui casetofon. (< fr. égalisateur, /II/ égaliseur, /II, 4/ engl. equalizing)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
egalizatór adj. m., pl. egalizatóri; f. sg. și pl. egalizatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
egalizatór s. n., pl. egalizatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EGALIZATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care egalizează. /<fr. égalisateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EGALIZATÓR2 ~oáre n. 1) Aparat care egalizează (valorile unor fenomene variabile). 2) Substanță chimică folosită pentru egalizarea coloranților în soluție. /<fr. égalisateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink