EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EGRÉTĂ s.f. 1. Pasăre migratoare care are pe spate un smoc de pene albe, subțiri. 2. Mănunchi de pene sau de fire albe, purtat odinioară, mai ales de femei la pălării și de militari la chipiuri. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. [< fr. aigrette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EGRÉTĂ s. f. 1. pasăre migratoare de baltă, albă, care are pe spate un mănunchi de pene ornamentale lungi. 2. mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut de femei la pălării și de militari la chipiuri. 3. aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. (< fr. aigrette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EGRÉTĂ s. (ORNIT.; Egretta alba) stârc alb, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
egrétă (egréte), s. f. – Mănunchi de pene, moț. Fr. aigrette, cf. rus. jegret.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
egrétă s. f. (sil. -gre-), pl. egréte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EGRÉTĂ ~e f. 1) la pl. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, care au pe spate un mănunchi de pene lungi. 2) Pasăre din acest gen. 3) Mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut, ca ornament, la pălăriile și coafurile femeiești. /<fr. aigrette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink