EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EGUMENÍE f. 1) Funcție de egumen. 2) Perioadă de timp în care un egumen își deține funcția; stărețenie. 3) Sediu al egumenului; stărețenie. /egumen + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EGUMENÍE s. (BIS.) stăreție. (În timpul ~ lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink