EINSTEINIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: ainștáiniu] – Din fr. einsteinium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EINSTEINIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron. ain-ștái-niu. / < germ. Einsteinium, cf. Einstein – fizician german].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EINSTÉINIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. einsteinium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
einsteiniu s. n. [pron. ain-ștái-niu], art. einsteiniul; simb. Es
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EINSTÉINIU (‹ fr.; {s} Einstein) [áinștainiu] s. n. Metal din grupa actinoidelor (Es; nr. at. 99). A fost descoperit (1952) de A. Ghiorso și colaboratorii săi în probele colectate în urma primei explozii nucleare efectuată de S.U.A. în Oc. Pacific. În cantități submicro a fost obținut de colectivul condus de B.B. Cunningham.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink