ELAN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces) – Din fr. élan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELÁN s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
elán (animal) s. m., pl. eláni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
elán (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELÁN1 ~i m. Mamifer erbivor, de talie mare, din familia cerbilor, cu coarne ramificate și lățite, care trăiește în regiunile nordice. /<fr. élan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELÁN2 ~uri n. 1) Imbold lăuntric puternic, care înlesnește realizarea unei acțiuni; entuziasm; exaltare; înflăcărare; ardoare; avânt. 2) sport Mișcare sau ansamblu de mișcări efectuate în scopul de a-și lua avânt. /<fr. élan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink