Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: elansa (verb) , elansare (substantiv feminin)   
ELANSÁRE, elansări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a se elansa și rezultatul ei; avântare, repezire; fig. avânt, năzuire către ceva. – V. elansa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELANSÁRE s.f. (Franțuzism) Avântare, repezire; (fig.) avânt, năzuire (către ceva). [< elansa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
elansáre s. f., g.-d. art. elansării; pl. elansări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELANSÁ, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se avânta, a se repezi. – Din fr. élancer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELANSÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se avânta, a se repezi. [< fr. élancer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELANSÁ vb. I. refl. a se avânta, a năzui (spre). II. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel încât să aibă o înclinare spre înainte, conferind zveltețe. (< fr. élancer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
elansá vb., ind. prez. 1 sg. elanséz, 3 sg. și pl. elanșeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)