ELASTOMÉR, elastomeri, s. m. Polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cu ale cauciucului natural. – Din fr. élastomère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELASTOMÉR s.m. Substanță naturală sau sintetică prezentând proprietăți elastice și putând servi drept cauciuc artificial. [< fr. élastomère].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELASTOMÉR s. m. polimer sintetic prezentând proprietăți elastice și plastice asemănătoare cu cele ale cauciucului natural. (< fr. élastomère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
elastomér s. m., pl. elastoméri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink