Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: electrocuta (verb tranzitiv) , electrocutare (substantiv feminin)   
ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELECTROCUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) electrocuta și rezultatul ei; electrocuțiune; electrotraumatism. [< electrocuta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
electrocutáre s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ELECTROCUTÁ ~éz tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ELECTROCUTÁ mă ~éz intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELECTROCUTÁ vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. și pl. electrocuteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)