ELECTROENCEFALOGRAFÍE, electroencefalografii, s. f. Procedeu de studiere a activității electrice a creierului, bazat pe aplicarea unor electrozi pe pielea capului și pe înregistrarea grafică, sub formă de unde, a curenților corespunzători acestei activități. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. électro-encéphalographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELECTROENCEFALOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenților electrici care însoțesc activitatea celulelor nervoase. [Gen. -iei. / < fr. électro-encéfalographie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELECTROENCEFALOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenților electrici care se produc la nivelul scoarței cerebrale. (< fr. électro-encéphalographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
electroencefalografíe s. f. (sil. -tro-en-) → encefalografie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELECTROENCEFALOGRAFÍE ~i f. Metodă de înregistrare a biocurenților electrici, care însoțesc activitatea celulelor nervoase ale creierului. [G.-D. electroencefalografiei] /<fr. électro-encéphalographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink