Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: electronic (adjectiv) , electronică (substantiv feminin)   
ELECTRÓNICĂ f. 1) Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor legate de mișcarea electronilor și ionilor în corpuri sau în câmpuri electrice și magnetice. 2) Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile practice ale fenomenelor electronice. [G.-D. electronicii] /<fr. électronique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELECTRÓNICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază particulele încărcate electric. ♦ Ramură a electrotehnicii care studiază aplicațiile tehnice ale fenomenelor electromagnetice. [Gen. -cii. / < fr. électronique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
electrónică s. f., g.-d. art. electrónicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică. 2. S. f. Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacțiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor fenomene. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. électronique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELECTRÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de electroni; propriu electronilor. Fizică ~că. 2) Care ține de electronică; bazat pe electronică. Microscop ~. Calculator ~. /<fr. électronique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELECTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la electroni, la electronică. [< fr. électronique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELECTRÓNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la electroni(că). 2. care funcționează după legile electronicii. ♦ muzică ~ă = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice. II. s. f. 1. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea electronilor și ionilor în diferite medii. 2. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor și aparatelor electronice. (< fr. électronique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
electrónic adj. m., pl. electrónici; f. sg. electrónică, pl. electrónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)