ELECTROTERMÍE s. f. Parte a electrotehnicii care se ocupă cu utilizarea energiei electromagnetice pentru obținerea căldurii necesare unor operații tehnologice sau pentru încălzit; electrocăldură. – Din fr. électrothermie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELECTROTERMÍE s.f. Totalitatea procedeelor în care se folosește energia electrică pentru obținerea temperaturii necesare unei operații tehnologice. [Gen. -iei. / < fr. électrothermie, cf. fr. électro-, gr. thermos – cald].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELECTROTERMÍE s. f. totalitatea procedeelor de transformare a energiei electrice în căldură, necesară unor operații tehnologice sau prin încălzit. (< fr. électrothermie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELECTROTERMÍE s. electrocăldură. (~ este o ramură a electrotehnicii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
electrotermíe s. f., art. electrotermía, g.-d. electrotermíi, art. electrotermíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink