ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedește eleganță. [Cf. fr. élégant, lat. elegans].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELEGÁNT, -Ă adj. care prezintă, dovedește eleganță. (< fr. élégant, lat. elegans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELEGÁNT adj. 1. v. gătit. 2. distins, îngrijit, (livr. și fam.) șic. (O toaletă ~.) 3. v. luxos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Elegant ≠ grosolan, vulgar, necioplit, neelegant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
elegánt adj. m., pl. elegánți; f. sg. elegántă, pl. elegánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELEGÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios și plăcut; cu grație. 2) (despre îmbrăcăminte) Care este făcut cu gust și conferă persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifestări ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganță; caracterizat prin eleganță. Maniere ~te. Stil ~. /<fr. élégant, lat. elegans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink